“Legea celor puternici” de Steve Făinaru, americanul de origine română câştigător al premiul Pulitzer

“Asta era treaba lui: să meargă cu maşina într-o parte sau alta, sperând să nu explodeze ceva. Ăsta era războiul, nu-i aşa?”

Volumul “Legea celor puternici” cuprinde o lecţie despre comportamentul mercenarilor în vreme de război. A mercenarilor care devin intangibili în faţa legii şi subminează eforturile de reconstrucţie a americanilor după războiul împotriva Irakului condus de Saddam Huseim.

 Denumirea cărţii provine de la Ordinul de Autorizare Provizorie a Coaliţiei nr. 17, cunoscut şi ca Legea celor puternici.

 Titlu: Legea celor puternici 

Autor: Steve Făinaru 

Editura: Litera Internaţional 

Nr. Pagini: 203 

 Jurnalistul american de origine Steve Făinaru română a câştigat premiul Pulitzer în 2008 în urma anchetei sale despre trupele de mercenari angajate de către Departamentul de Stat american şi masacrele comise de aceştia, iar ancheta sa a contribuit decisiv la schimbarea reglementărilor privind aportul companiilor de mercenari angajate de Guvernul american.

 Un an mai târziu, Făinaru publică şi cartea “Legea celor puternici” din care aflăm căci companiile private de securitate au apărut în urma refuzului guvernului american de a trimite trupe armate suplimentare în Irak pentru a asigura securitatea convoaielor şi diplomaţilor americani. Însă problemele nu au aparut prin angajarea companiilor de mercenari, ci din cauza Legii celor puternici prin care aceştia, alături de alţi subcontractori ai armatei americane, primeau imunitate în faţa legilor irakiene.

În plus, companiile private angajau oameni şi fără experienţă militară, dar şi foşti soldaţi americani, membrii ai gherilelor peruviene sau ai cartelurilor de droguri columbiene, oameni obişnuiţi să ucidă. Aceste lucruri au constituit o cauză a masacrelor comise asupra civililor irakieni de către aceşti mercenari, în special de către angajaţii companiei de securitate Blackwater, companie care a şi fost concediată, în urma dezvăluirilor făcute de Făinaru.

 Printre personajele amintite de Steve Făinaru în “Legea celor puternici” se află şi Jon Cote, un tânăr care l-a uimit pe jurnalist cu pofta de viaţă şi atitudinea pozitivă. Acesta abandonase şcoala pentru a lupta ca mercenar în Irak. Făinaru l-a cunoscut pe Cote în timpul primei vizite în Irak, iar la scurt timp după plecarea lui, Cote şi câţiva colegi au fost răpiţi de insurgenţi. Autorul descrie în detaliu despre lupta care s-a dus pentru recuperarea mercenarilor.

Din păcate, a fost o luptă fără succes, iar numărul exact al mercenarilor decedaţi în Irak nu se va afla vreodată. Despre cum au apărut companiile de securitate, precum Blackwater, în Irak, Făinaru sintetizează aceste lucruri în următorul fragment: “Holly (comandantul Corpului de Ingineri al Statelor Unite şi Diviziei din Regiunea Golfului) a fost cel care mi-a deschis ochii faţă de greşeala fatală din experimentul de mercenariat american, deşi, bineînţeles, fără să rostească termenul mercenar propriu-zis.

Această greşeală se asocia cu natura ad-hoc a sistemului. Felul în care luase naştere. Când securitatea din Irak s-a prăbuşit şi a devenit clar că nu se mai puteau aduce trupe, a apărut o necesitate disperată pentru protecţie armată. Agenţiile guvernamentale, afacerile particulare, organizaţiile umanitare, media şi militarii înşişi căutau oameni care să ştie să folosească arme. Aspectele economice ale acestei întreprinderi au fost fascinante.

Cererea era atât de mare, atunci, la începuturi, încât preţul pentru un operator clasa I, adică un mercenar de elită, cu experienţă în forţele speciale, se ridica la două mii de dolari pe zi. În timp, piaţa de forţă, cum o numeşte Deborah Avant, specialist în ştiinţe politice, a ajuns la un anumit echilibru. A reieşit că există o ofertă nesfârşită de oameni dornici să pună mâna pe armă şi să se arunce în mijlocul unui război. Şi preţul a scăzut până la cinci sute – şapte sute de dolari pe zi.

Dar vehiculele blindate erau mult mai puţine ca număr. Erau mai greu de produs decât mercenari şi mai puţin mobile. Războiul a stârnit o criză de maşini, prin urmare, preţurile au crescut.

 “E mai acceptabil să pierzi oameni decât vehicule, care costă două – trei sute de mii fiecare”, mi-a mărturisit Holly.”

01:03