Gloria lui Pat Tillman si cum s-a musamalizat moartea unui erou

► Pat Tillman stia ca daca va muri pe front, armata americana va incerca sa-l transforme intr-un erou.

In 2001, cu putin timp inainte de atentatele de la 11 septembrie 2011, Pat Tillman era un tanar teribilist, jucator de fotbal profesionist, pe care il asteptau o cariera de succes si milioane de dolari castigate in urma practicarii acestui sport. Insa, atentatele aveau sa-i schimbe modul de gandire. Dupa evenimentele de la 11.09, se inroleaza in armata americana, ajunge in trupele de elita si pleaca in Afganistan, unde va fi ucis pe 22 aprilie 2004 intr-un defileu din estul acestei tari. 

A fost transformat in erou de catre oficialii americani, varianta oficiala spunand ca a fost ucis  de catre insurgenti. In realitate, totul a fost o musamalizare – nu in sensul ca Tillman nu ar fi vreun erou, ci musamalizare a mortii sale; adevarul a iesit la iveala ceva mai tarziu.

Viata lui Tillman a fost presarata cu toate ingredientele necesare pentru a scrie un roman de succes sau pentru a produce un film. Fapt gandit si de reporterul si autorul de bestselluri Jon Krakauer, care prezinta povestea tulburatoare si fascinanta a lui Tillman in romanul „When a man win glory” (Cand oamenii ating gloria).

In acest roman, Krakauer povesteste viata lui Tillman pana la momentul inrolarii in US Army in 200 de pagini (din peste 300). Si aici poate este o greseala, chiar daca prezentarea a fost facuta cu rolul de a il cunoaste mai bine pe fostul jucator de fotbal american, pentru a construi caracterul acestuia si pentru a ii descrie evolutia carierei celui care se ducea la antrenamente cu bicicleta si care in afara de fotbal mai avea o singura pasiune: cititul. Insa, prezentarea detaliata a unor evenimente specifice vietii oricarui tanar teribilist a fost poate o greseala, pentru ca cititorul isi pierde interesul la un moment dat. 

Evenimente detaliate precum secventele in care Pat se imbata cu prietenii si apoi vomita, in care el l-a batut pe un tip intr-o pizzerie sau cum s-a aruncat de pe o stanca din Arizona, evenimente care pentru multi tineri sunt considerate banale. Detalierea unor astfel de episoade i se poate reprosa lui Krakauer.

Insa, adevarata poveste si probabil ceea ce face din „When a man win glory” o carte de succes este constituita in a treia parte a romanului, mai exact incepe de la pagina 230.

In 2002, Tillman renunta la un contract de 3,6 milioane de dolari pe 3 ani – cat ii oferea o echipa de fotbal american – si la cariera de fotbalist profesionist in favoarea inrolarii in armata americana, motivandu-si decizia prin faptul ca simte ca nu a realizat si nu a facut nimic care chiar sa conteze in viata.

Ajuns in trupele de elita, este detasat in Afganistan unde este ucis pe 22 aprilie 2004. Armata si oficialitati americane il transforma in erou, intr-un model de urmat si il decoreaza post-mortem cu Steaua de Argint, declarand ca a fost ucis in timpul unui conflict cu insurgentii talibani. In realitate, Tillman fusese ucis de proprii colegi.

Krakauer, folosindu-se si de experienta de reporter, descrie cu lux de amanunte cum a murit tanarul in urma unor erori ale superiorilor sai, in timp ce se afla intr-o misiune de recunoastere intr-un sat considerat ostil. 

In timpul acestei misiuni, un Humvee se strica, iar un comandat aflat in cartierul general da ordin ca plutonul sa se desparta. O parte sa aduca utilajul la baza, iar cealalta sa-si continue misiunea. Acest lucru a fost prima si probabil cea mai grava greseala din seria erorilor ce urmau sa aiba loc, pentru ca divizarea grupului a insemnat si cresterea vulnerabilitatii a celor doua grupuri la un atac al insurgentilor, mai ales ca se aflau pe un teritoriu ostil.

Dupa ce s-au despartit, o parte a grupului a fost atacata de talibani. Ce-al de al doilea grup din pluton, in care se afla si Tillman, vine sa-i ajute ce cei in primul grup. In confuzia creata, militarii americani din grupul atacat deschide focul asupra lor. Tillman moare, fiind impuscat in cap.

De aici incepe musamalizarea mortii sale. Superiorii lui ard hainele, cartile si jurnalul acestuia, ii profaneaza trupul (lucruri interzise in armata americana), iar oficiali ai administratiei Bush (presedinte al SUA in 2004) transforma moartea sa intr-un instrument de propaganda. Desigur, varianta oficiala a fost ca fostul jucator de fotbal a fost ucis de talibani.

Cu toate ca Krakauer arata destul de clar ca adevarul a fost ascuns de catre comandanti ai armatei americane si de oficiali ai administratiei presidentiale, acesta nu precizeaza si cine a fost in spatele musamalizarii.

Cu toate banalitatile si unele informatii false (afghanul Ismail Khan nu a fost lider al triburilor Hozora cum e prezentat in carte, spre exemplu), „When a men win glory” ramane un roman biografic care ta inspaimanta, te va scarbi de cum se musamalizeaza evenimente ce au loc pe front (in cazul de fata), Krakauer aratandu-ti si fetele urate ale Statelor Unite ale Americii.

00:59